___________________________________________

Asezat la confluenta celor trei provincii mari romanesti Oltenia, Muntenia, Transilvania, Valcea se identifica in spatiul romanesc ca un tinut privilegiat in care cultura este rodul unui proces creator, marcat de dialogul permanent, intre carturaresc si taranesc, intre traditie si modernitate, intre sacru si profan.

Arta populara valceana contemporana se inscrie viguros pe coordonatele valorice si de gen ale patrimoniului tezaurizat. Continuand repertoriul de forme si motive mostenit prin traditie, mesterii contemporani inscriu o noua pagina in istoria culturala a Valcei.

Emblematic, genul artistic prin care Valcea se identifica este ceramica, dezvoltata in cele doua centre Horezu si Vladesti cat si in centrul Lungesti. Preluand forme si motive ce se regasesc inca din perioada neolitica, mesterii contemporani se impun  in peisajul artistic prin noi forme si motive ce raspund necesitatilor omului modern.

Valcea este recunoscuta prin civilizatia lemnului, arta prelucrarii acestuia cunoscand si azi o revigorare vizibila, mai ales in ceea ce priveste inventarul gospodaresc si elementele decorative ale noilor constructii inaltate pe socluri inalte de piatra.

Tesaturile  de interior  poarta amprenta stilistica a Valcei, definitorii fiind “scoarta” tesuta in culori naturale cu motive geometrice si covorul oltenesc lucrat in casele creatoarelor populare si in chiliile manastirilor  din Arhiepiscopia Ramnicului. {n arta costumului  valcean, “zavelca inscortata”, “zavelca cu pene” si “opregul” sunt piese de identificare. Camasile cu maneci  ample “cu altita” si “incret”, cusute sau tesute cu motive geometrice si, mai nou, cu motive florale dau  costumului valcean o nota de domnesc.

Pictura icoanelor  pe lemn si mai nou pe sticla, sculptura mobilierului pentru  lacasurile de cult si a crucilor, confectionarea vesmintelor preotesti si arhieresti cat si a odoarelor bisericesti  sunt cateva din artele practicate neintrerupt in manastirile si schiturile valcene.

Folclorul valcean se constituie parte a patrimoniului imaterial national avand ca depozitari si  purtatori pe lautarii din vetrele valcene, pe rapsozii si interpretii ce dau identitate spatiului valcean in genurile specifice ale cantecului popular.

Practicile ceremoniale calendaristice de peste an, marcheaza Valcea cu note definitorii in genul colindelor din Tara Lovistei, a rolului cetei de feciori prin “alegerea de june”, cat si prin obiceiul calusului pastrat in forme arhaice in sudul judetului.

Momentele importante din viata omului sunt subliniate prin practici ceremoniale pastrate  si respectate pentru a nu se perturba cursul benefic al vietii cat si al trecerii in lumea nevazuta.

Cantecul si jocul sunt adecvate acestor practici cu repertoriul specific fiecarui context.